Home > Blog > Calatorie fabuloasa
 

Calatorie fabuloasa 

      De curand unul dintre prietenii mei, Alex, s-a intors de la Viena. Este un tip tanar, fara copii, cu un job ce presupune deplasari frecvente cu avionul. M-a sunat sa-mi spuna ca a calatorit la intoarcere langa un copil in jur de 4 ani. Deja ma gandeam ce scuze sa gasesc pentru comportamentul copilului si sa-i spun ca nu toti copiii sunt la fel. 

     A inceput prin a-mi povesti cum nu suporta sa stea in avion langa oameni care vorbesc tare, miros urat, langa oameni in varsta care se duc tot timpul la toaleta sau langa copii enervanti. Si ca de data asta era chiar speriat pentru ca un copil mic, statea chiar pe scanul de langa el. Isi facea tot felul de scenarii: cum va plange cel mic, cum se va ridica de pe scaun, cum il va deranja sa se plimbe pe culoar, cum ii va varsa mancarea sau sucul pe pantaloni, etc.

     Avionul a decolat, au eliberat centurile si astepta ca cel mic sa inceapa spectacolul. A scos laptopul, cu o oarecare teama ca cel mic il va brusca sau ii va cere sa puna jocuri. S-a uitat peste o prezentare si a uitat o perioada de copil. Cand a privit in dreapta lui, copilul se uita pe geam. Era foarte linistit si vorbea din cand in cand cu mama lui. La un moment dat a scos o carte si o jucarie de plus. A venit masa. Copilul a mancat cuminte, fara sa se murdareasca. 

     Se uita din cand in cand la Alex si zambea. Acesta nu-i raspundea, nici macar vizual, de teama ca cel mic sa nu-l agaseze cu intrebari sau cu povesti de la gradinita. Abia astepta sa treaca timpul si sa ajunga la Bucuresti, sa scape de incordarea care-l stapanea. 

     Cand pasagerii au inceput sa coboare, copilul astepta impreuna cu mama lui eliberarea culoarului. La un moment dat s-a uitat la Alex si a zis: “A fost o calatorie fabuloasa! Tu de ce nu te-ai bucurat?” A ramas surprins de intuitia copilului si nu i-a raspuns. I-a zambit totusi. La telefon mi-a spus ca acum ii pare rau ca nu a interactionat cu copilul, poate ar fi avut si el o calatorie fabuloasa!  

     E o poveste adevarata, despre un copil, probabil destul de cuminte, care s-a bucurat de un zbor cu avionul. Poate noi, oamenii mari, ar trebui sa invatam de la copii. Avem impresia, tot timpul, ca sensul invatarii este de la adult spre copil. Poate ca am avea si noi calatorii fabuloase si zile fabuloase...daca am invata sa ne bucuram de lucruri marunte, aparent banale. Micul print zice ca “Oamenii mari nu inteleg niciodata nimic singuri si e obositor pentru copii sa le tot dea explicatii”. Poate are dreptate...

     Relaxati-va si bucurati-va de calatorii! 

     Have a Nice Trip! 

 

 17 octombrie 2015     Nice Trip Team       Urmareste-ne pe Facebook